Law

Drepturile tale atunci când debitorul nu își achită datoriile la timp. Cum să ceri dobânda legală penalizatoare în situația întârzierii la plată.

Ai de recuperat o sumă de bani iar debitorul (cel care datorează suma) nu a achitat-o la termen?

Fie că obligația de plată derivă dintr-un contract de împrumut, contract individual de muncă sau orice alt raport obligațional, dacă cel care datorează suma nu a achitat-o la termenul stabilit, pe lângă suma de bani datorată, pot fi solicitate suplimentar și despăgubiri pentru întârzierea plății, denumite legal daune-interese moratorii.

Ce sunt daunele-interese moratorii și în ce condiții se acorda acestea?

Daunele-interese moratorii reprezintă despăgubiri care constau într-o sumă de bani, acordate pentru neexecutarea unei obligații la termen.

Atunci când obligația care trebuie executată constă în plata unei sume de bani, legea prevede că dacă suma de bani nu este plătită la termenul stabilit de către părți (scadență), cel care trebuie să primească suma de bani are dreptul și la daune moratorii, adică la despăgubiri.

Așadar, pentru acordarea acestor despăgubiri trebuie îndeplinite două condiții:

  1. între cel care datorează suma de bani (debitorul) și cel care trebuie să o primească (creditorul) să existe un raport obligațional (ex. un contract);
  2. suma de bani să nu fie achitată la termenul stabilit de către părți sau lege.

Important de știut este că aceste despăgubiri sunt acordate în baza legii, iar creditorul nu trebuie să facă dovada că a suferit un prejudiciu. Legea prezumă că simpla întârzierea la plata sumei de bani i-a cauzat creditorului un prejudiciu. Tot astfel, cel care este obligat să plătească suma de bani, nu poate dovedi că prejudiciul suferit de către creditor ar fi unul mai mic.

Valoarea și întinderea despăgubirilor. Dobânda legală penalizatoare

Valoarea despăgubirilor pentru plata cu întârziere a unei sume de bani poate fi stabilită de părți, de regulă printr-un contract. Dacă totuși valoarea acestora nu a fost stabilită de către părți, aceasta va fi cea prevăzută de lege. Mai exact, chiar dacă părțile nu stabilesc de comun acord un cuantum al despăgubirilor, creditorul are dreptul la dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a unei sume de bani.

Dobânda legală penalizatoare este prevăzută la art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011, fiind stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale. Dacă părțile raportului obligațional sunt profesioniști, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale. Rata dobânzii de referință este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Aceasta nu este una fixă, tocmai de aceea poate fi verificată pe site-ul www.bnr.ro pentru perioada de referință pentru care se calculează daunele-interese.

Dobânda legală se va calcula raportat la suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, de la data la care suma de bani trebuia achitată și până la plata efectivă a acesteia.

Așadar, în ipoteza în care cel care îți datorează o sumă de bani întârzie la plata acesteia, ai dreptul ca, pe lângă plata sumei datorate, să soliciți și plata dobânzii legale penalizatoare, fără a dovedi că ai suferit un prejudiciu prin întârzierea la plată.

CONTACT



    EMAIL

    office@sima-balazs.legal

    ADRESĂ

    CLUJ-NAPOCA, STR. PARIS, NR. 37, ET. 1, AP. 2
    .

    Drepturile tale atunci când debitorul nu își achită datoriile la timp. Cum să ceri dobânda legală penalizatoare în situația întârzierii la plată. Read More »

    Poți refuza testarea cu aparatul Drugtest? Cum să eviți un rezultat fals pozitiv. Ghid complet.

    Update: În urma modificărilor aduse OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prin OUG nr. 84 din 28 iunie 2024, informațiile din acest articol nu mai sunt aplicabile integral.

    Conform art. 38 din OUG nr. 195/2002, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 84/2024:

    În situația prevăzută la alin. (3), când persoana refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii consumului de substanțe psihoactive ori a concentrației de alcool în aerul expirat, polițistul rutier dispune retragerea permisului de conducere până la data primirii rezultatului analizei mostrelor biologice, eliberând o dovadă înlocuitoare a acestuia fără drept de circulație.

    Pe scurt, în noua reglementare, refuzul conducătorului auto de a se supune testării rapide prin aparatul DrugTest, cu deplasarea ulterioară în vederea prelevării de probe biologice pentru testare, nu mai are efectul de a permite conducătorului auto să păstreze dreptul de a conduce pe drumurile publice.

    Cu alte cuvinte, dacă conducătorul auto refuză testarea rapidă cu aparatul Drugtest, polițistul rutier va dispune retragerea permisului de conducere până la data primirii rezultatului analizei probelor biologice.

    Având în vedere numărul ridicat de rezultate fals-pozitive ale testelor rapide, așa cum rezultă acesta din raportul Consiliului Superior de Medicină Legală (https://csml.ro/raspunsul-csml-cu-privire-la-cauzele-rezultatelor-negative-oferite-de-sistemul-toxicologic-medico-legal-comparativ-cu-rata-de-pozitivitate-la-testarea-de-catre-organele-de-politie-pentru-testele-efe/), apreciem că modificarea este foarte criticabilă, reprezentând o încălcare a prezumției de nevinovăție. Dacă aparatura folosită este defectuoasă și are o rată de rezultate fals-pozitive de 37%, atunci dreptul conducătorului auto de a refuza testarea cu această aparatură este unul legitim. În practică, aceasta modificare va genera chiar mai multe situații inechitabile decât până acum, în care conducătorii auto care nu au consumat substanțe psihoactive se vor vedea cu dreptul de a conduce suspendat pe o perioadă îndelungată datorită aparaturii defectuose și înlăturării dreptului de a refuza testarea cu aceasta.

    Așa cum am menționat deja, informațiile prezentate mai jos nu mai sunt aplicabile integral, fiind o analiză a reglementării anterioare intrării în vigoare a OUG nr. 84/2024.

    Rezumat: Aparatele omologate pentru depistarea drogurilor în organism (în continuare “DrugTest”) au o rată ridicată de rezultate fals pozitive, motiv pentru care conducătorii auto testați pot pierde dreptul de a conduce chiar dacă nu au consumat substanțe psihoactive. De aceea, este important ca aceștia să știe că au dreptul să refuze efectuarea acestui test și să fie conduși de către echipajul de poliție la o unitate medicală, în vederea recoltării de probe biologice și a efectuării unui examen clinic. Dacă refuză testarea cu aparatul DrugTest, conducătorii auto pot evita pierderea dreptului de a conduce până la primirea rezultatelor analizelor de sânge și urină.

    1. Ce înseamnă “a fi sub influența substanțelor psihoactive”

    Din punct de vedere legal, simpla prezență a substanțelor psihoactive în corp este suficientă pentru a fi reținută infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe (art. 336 Cod Penal).

    Prin decizia nr. 365/RC din 16 octombrie 2020, ICCJ a hotărât că simpla existență a substanțelor psihoactive în corp este suficientă pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) Cod Penal, fără să fie relevant momentul consumului:

    “Persoana se află sub influenţa unor substanţe psihoactive, în accepţiunea dispoziţiilor art. 336 alin. (2) C. pen., ori de câte ori în organismul acesteia au fost introduse substanţe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanţă consumată sau de concentraţia de substanţă identificată în probele sale biologice şi indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu sunt perceptibile, întrucât legiuitorul prezumă că orice substanţă psihoactivă introdusă în organism generează modificări ale sistemul nervos central şi ale funcţiilor cognitive incompatibile cu conducerea în siguranţă a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.”

    Ca atare, infracțiunea se poate reține chiar dacă, la momentul testării, substanțele psihoactive detectate în corpul conducătorului auto nu ar fi suficiente încât să producă un efect perceptibil cu privire la abilitatea acestuia de a conduce un vehicul în siguranță.

    Este foarte important ca conducătorii auto să cunoască această chestiune, căci riscă să comită infracțiunea de conducere sub influența alcoolului sau altor substanțe fără să realizeze că încă există cantități detectabile ale substanțelor psihoactive în corpul lor, în ciuda faptului că efectele acestora au încetat.

    2. Aparatul DrugTest: Provocări și riscuri asociate cu acuratețea scăzută

    Cu toate că nu reprezintă probe în procesul penal, rezultatele aparatului de tip DrugTest pot produce consecințe juridice negative în cazul unui rezultat (fals) pozitiv: pierderea dreptului de a conduce până la primirea rezultatelor analizelor de sânge și urină, prelevate după un DrugTest pozitiv. În funcție de aglomerarea unității de medicină legală, rezultatele analizelor pot fi primite după o perioadă îndelungată de timp, fiind în mod curent de ordinul lunilor.

    Această stare de fapt este profund inechitabilă pentru cei care nu au consumat substanțe psihoactive, dar se văd puși în situația de a pierde dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă nerezonabil de lungă în urma unui test fals pozitiv. Pentru a putea evita această situație, conducătorii auto trebuie să cunoască faptul că au dreptul să refuze testarea rapidă cu aparatul de tip DrugTest și să însoțească agenții de poliție la o unitate medicală pentru recoltarea probelor biologice și efectuarea unui examen clinic.

    Agenții de poliție rutieră au dreptul să oprească conducătorii auto participanți la trafic pentru a efectua controale de rutină, în cadrul cărora pot să testeze cu dispozitive omologate dacă aceștia au consumat băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive. În funcție de conduita conducătorului auto și de opțiunea lui cu privire la testarea cu aparatul de tip DrugTest, se pot identifica mai multe posibile scenarii:

    A. Conducătorul auto refuză testarea cu aparatul DrugTest și refuză efectuarea testelor de sânge și urină – CONDUITĂ NELEGALĂ

    Trebuie menționat că nu este legal ca conducătorii auto să refuze efectuarea testelor de sânge și urină, ci doar testarea cu aparatul DrugTest. În cazul în care conducătorul auto refuză testarea probelor biologice, acesta săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod Penal, conform căruia: “Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.” Dacă se dovedește că conducătorul auto a consumat într-adevăr alcool sau substanțe psihoactive, cele două infracțiuni vor fi reținute în concurs.

    B. Conducătorul auto acceptă testarea cu aparatul DrugTest, iar rezultatul testului este negativ

    Aceasta este situația ideală, în care imediat după comunicarea rezultatului negativ de către aparatul omologat, conducătorul auto este liber să-și continue drumul. Din păcate, datorită procentului ridicat de rezultate fals pozitive, această situație presupune un grad inerent de risc. Așa cum am arătat, în aproximativ 1 din 3 cazuri, rezultatul pozitiv al aparatului este fals.

    C. Conducătorul auto acceptă testarea cu aparatul DrugTest, iar rezultatul este pozitiv.

    În această situație, conducătorul auto este obligat să însoțească agenții poliției rutiere până la o unitate medicală pentru prelevarea de probe biologice pentru analizele de sânge și urină. Conform art. 88, alin. (7) din OUG 195/2002, “Conducătorilor de vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testați în trafic cu un mijloc certificat care indică prezența în organism a unor substanțe psihoactive, li se recoltează obligatoriu mostre biologice”.

    Așa cum am arătat, conduita conducătorului auto de a refuza prelevarea de probe biologice reprezintă o infracțiune distinctă, care poate fi reținută în concurs cu cea de conducere sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 Cod Penal. Totodată, agenții poliției rutiere vor reține permisul de conducere și vor elibera în schimb o dovadă fără drept de circulație, până la primirea rezultatelor analizelor. Cum am mai menționat, rezultatele analizelor sunt primite, de regulă, după o perioada îndelungată de timp. Pentru a urgenta procesul, conducătorii auto au posibilitatea să achite costul acestora din fonduri proprii. În funcție de rezultatul acestora, se prefigurează două scenarii distincte:

    c.1. În cazul în care rezultatul indicat de aparatul DrugTest este confirmat de analizele de sânge și urină, procurorul va întocmi rechizitoriul și va dispune trimiterea în judecată a conducătorului auto. În cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, este foarte probabil ca judecătorul să stabilească ca pedeapsa complementară și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pentru o anumită perioadă.


    c.2. În cazul în care rezultatul indicat de aparatul DrugTest este infirmat de analizele de sânge și urină (acestea relevă că conducătorul auto nu a consumat substanțe psihoactive), pe baza acestora, procurorul va întocmi ordonanța de clasare a cauzei. Până la modificarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prin OG nr. 29/2023, conducătorul auto își putea recupera dreptul de a conduce prin restituirea carnetului de conducere doar ulterior emiterii ordonanței de clasare. În prezent, în urma modificărilor aduse, carnetul de conducere poate fi restituit imediat după comunicarea rezultatelor negative ale analizelor.

    D. Conducătorul auto refuză testarea cu aparatul DugTest

    Conducătorul auto are dreptul de a refuza testarea cu aparatul DrugTest, iar această conduită este pe deplin legală. Acest fapt rezultă implicit din prevederile art. 38 ale OUG 195/2002, “conducătorii auto (…) sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, la solicitarea polițistului rutier.”

    În cazul în care refuză testarea cu aparatul de tip DrugTest, conducătorul auto este obligat să însoțească agentul de poliție rutieră la o unitate medicală pentru prelevarea de mostre biologice în vederea efectuării de analize pentru a verifica prezența substanțelor psihoactive în corp. Totodată, în același context, un medic va efectua un examen clinic pentru a verifica dacă există elemente sugestive ale consumului de alcool sau substanțe psihoactive.

    În cazul în care cadrul medical constată că nu există aceste semne, conducătorul auto este liber să plece și dreptul său de a conduce nu este în niciun fel limitat până la comunicarea rezultatelor analizelor efectuate asupra mostrelor biologice.

    Dacă medicul constată că există semne sugestive ale consumului de alcool sau substanțe psihoactive, agentul de poliție rutieră va dispune retragerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație, până la ora 8:00 a zilei următoare, dar nu mai puțin de 12 ore. După trecerea acestei perioade, conducătorul auto își poate recupera carnetul, dreptul său de a conduce nefiind în niciun fel limitat până la comunicarea rezultatelor analizelor.

    Concluzionând, alegerea cu privire la conduita conducătorului auto în cadrul unui control de rutină este una importantă, căci poate produce efecte juridice care afectează în mod direct viața de zi cu zi a acestuia. În urma unei analize riguroase, se observă că refuzul de a permite testarea cu aparatul DrugTest poate limita riscurile unui rezultat fals pozitiv și minimizează posibilitatea restrângerii drepturilor și libertăților persoanei, indiferent dacă aceasta a săvârșit sau nu fapta prevăzută de art. 336 Cod Penal.

    CONTACT



      EMAIL

      office@sima-balazs.legal

      ADRESĂ

      CLUJ-NAPOCA, STR. PARIS, NR. 37, ET. 1, AP. 2
      .

      Poți refuza testarea cu aparatul Drugtest? Cum să eviți un rezultat fals pozitiv. Ghid complet. Read More »

      Vânzarea unui imobil printr-un înscris sub semnătură privată. Remedii juridice.

      Situația premisă. Existența unui contract de vânzare nul      

         

      Situația de la care pornește analiza din acest articol este una foarte întâlnită în practică: două persoane încheie un contract de vânzare a unui imobil printr-un înscris sub semnătură privată (contract redactat și semnat de către părți), fără să se prezinte la un notar public în vederea încheierii și autentificării acestuia.

      Contractul de vânzare a unui imobil întocmit sub semnatură privată este în principiu nul absolut și nu poate produce efectele translative de proprietate urmărite de părți, fiind încălcate prevederile art. 1244 Cod Civil, conform cărora trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.

      Pentru acest motiv, atunci când cumpărătorul va încerca să își înscrie dreptul de proprietate în Cartea Funciară, cererea sa va fi respinsă.

      În practica judiciară, s-au conturat de-a lungul timpului o serie de remedii pentru această situație, pentru a permite cumpărătorilor să își apere interesele și să dobândească în patrimoniul lor dreptul de proprietate.

      Conversiunea contractului de vânzare în promisiune de vânzare și formularea unei acțiuni în vederea obținerii unei hotărâri care să țină loc de contract

       

      Cea mai accesibilă soluție promovată la nivelul instanțelor de judecată pentru rezolvarea situației în care se găsește cumpărătorul este aceea de a da efect dispozițiilor art. 1260 alin. (1) Cod Civil, conform cărora un contract lovit de nulitate absolută va produce totuși efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.

      În situația premisă, dacă singurul viciu al contractului de vânzare având ca obiect un imobil este acela că nu a fost respectată forma autentică, contractul poate produce efectele specifice ale unei promisiuni de vânzare, denumită în limbaj comun antecontract de vânzare. Spre deosebire de contractul de vânzare, promisiunea de vânzare este valabilă și atunci când este încheiată sub semnătură privată (Decizia ICCJ nr. 23/2017: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi și art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic).

      Promisiunea de vânzare/antecontractul de vânzare este actul juridic prin care o persoană, denumită promitent-vânzător, se obligă să vândă în viitor un imobil, în schimbul unui preţ, din care la data încheierii antecontractului sau promisiunii, promitentul-cumpărător achită un avans. Cu alte cuvinte, prin promisiunea de vânzare nu se strămută dreptul de proprietate, ci, în funcție de caracterul unilateral sau bilateral, se naște obligația uneia sau ambelor părți de a încheia în viitor contractul de vânzare. La nivelul instanțelor de judecată, pentru apărarea intereselor cumpărătorului în situația descrisă, este general acceptată soluția în sensul că un contract de vânzare nul pentru lipsa formei autentice reprezintă o promisiune de vânzare bilaterală valabilă.

      Astfel, se va considera că vânzătorul și cumpărătorul au încheiat de fapt o promisiune bilaterală de vânzare, și nu o vânzare propriu-zisă. Această conversiune permite cumpărătorului să se prevaleze de prevederile art. 1669 Cod Civil și să formuleze o acțiune prin care să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic, fiind înlăturat astfel viciul de care era afectat contractul inițial. Hotărârea instanței va ține loc de contract autentic Pe baza acesteia, cumpărătorul poate să „intre în legalitate” și își poate înscrie dreptul de proprietate în Cartea Funciară.

      CONTACT



        EMAIL

        office@sima-balazs.legal

        ADRESĂ

        CLUJ-NAPOCA, STR. PARIS, NR. 37, ET. 1, AP. 2
        .

        Vânzarea unui imobil printr-un înscris sub semnătură privată. Remedii juridice. Read More »

        Scroll to Top