Law

Decizia ICCJ nr. 25/2025 – efecte asupra art. 336 al. (2) Cod Penal

Sesizarea ICCJ – Decizia nr. 25/2025

Anul trecut, într-un articol publicat pe site-ul societății, analizam problema laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (2) Cod Penal din următoarea perspectivă: este suficient ca inculpatul să fi consumat substanțe psihoactive, sau este necesar ca abilitatea lui de a conduce un vehicul să fie în mod direct afectată?

Această analiză a fost realizată în contextul în care, la data 07.03.2024, într-un dosar penal aflat în portofoliul Sima & Balazs SCPA, Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă dispoziția „aflată sub influența unor substanțe psihoactive”, din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (2) Cod penal se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive.

La data de 27.01.2025, ICCJ a pronunțat Decizia nr. 25 în dosarul nr. 620/1/2024 prin care a admis sesizările Curții de Apel Brașov și Curții de Apel Cluj, stabilind următoarele:

În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

Ce înseamnă această schimbare?

Decizia ICCJ arată disponibilitatea sa de a se îndrepta spre o abordare mai științifică în ceea ce privește infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Dacă până acum era suficient ca în probele biologice prelevate de la inculpat să fie detectate substanțe psihoactive, după decizia ICCJ se conturează o condiție suplimentară: ca substanțele psihoactive detectate în probele biologice să aibă aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce a autorului faptei.

Astfel, este acum în sarcina organelor de cercetare penală nu doar să dovedească prezența substanțelor în corpul persoanei testate, dar și că abilitatea acestora de a afecta starea fizică și psihică a conducătorului auto la momentul testării.

Soluția ICCJ confirmă validitatea criticilor pe care le-am exprimat cu privire la abordarea mecanică a jurisprudenței, ghidată de Decizia ICCJ nr. 365/RC/2020 și decizia CCR nr. 101/28.02.2019, conform cărora simpla prezență a substanțelor psihoactive în corp este suficientă pentru a reține tipicitatea faptei.

Rămâne de văzut, în practică, cum va fi evaluată “aptitudinea substanței psihoactive de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei” și în ce măsură rapoartele IML cu concluzia “nu se poate determina dacă inculpatul a fost sau nu sub influența substanțelor psihoactive” vor duce la soluții juste, întemeiate pe principiul in dubio pro reo.

Apreciem în continuare că ar fi oportună o intervenție a legiuitorului, care să reglementeze limite ale substanței în probele biologice în funcție de care să se determine întrunirea elementelor laturii obiective, la fel ca în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (1) – conducerea sub influența alcoolului.

Decizia a fost motivată și poate fi lecturată integral pe site-ul ICCJ.

CONTACT

Decizia ICCJ nr. 25/2025 – efecte asupra art. 336 al. (2) Cod Penal Read More »

Contractul de Freelance IT. Partea a III-a – Proprietatea intelectuală

În primele 2 articole din serie am vorbit despre aspectele cu caracter general ale contractului de prestării de servici în domeniul IT: obiectul și prețul contractului. Acest al treilea articol din serie va trata o problemă particulară a acestui tip de contract: proprietatea intelectuală asupra produsului IT ce face obiectul contractului.

Legislația relevantă

În legislația națională, drepturile de autor sunt protejate prin prevederile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care în capitolul IX (art. 73-82) reglementează în mod particular problema dobândirii drepturilor de autor asupra programelor software.
Mai sunt relevante și Legea 84/1998 și O.G. nr. 25/2006

Ce elemente ale programelor software sunt protejate de drepturi de autor?

Potrivit art. 73 al. (1) din Legea nr. 8/1996: protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele.

Cu toate acestea, există anumite elemente ale unui software care nu sunt protejate de drepturi de autor. În acest sens, art. 73 al. (2) din aceeași lege prevede: Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate.

Drepturile de autor în cadrul contractului de antrepriză de servicii

Conform legii, drepturile de autor asupra unui program software se nasc prin dezvoltarea acestuia. Autorul este cel care crează produsul finit, iar toate drepturile de exploatare ale acestuia aparțin, de principiu, acestuia. Autorul are dreptul de a tranzacționa cu privire la drepturile aferente acestei calități, putând să le cesioneze, exclusiv sau neexclusiv, unei alte persoane.

Trebuie menționat însă că, în situația în care vei încheia un contract de antrepriză de servicii cu un client, este foarte posibil ca acesta să dorească să includă în contract o clauză referitoare la cedarea exclusivă a drepturilor de autor. Printr-o astfel de clauză, odată cu produsul comandat de client, acesta va primi și drepturile de exploatare patrimonială care decurg din calitatea de autor a antreprenorului.

Această situație este regula în ceea ce privește contractele de dezvoltare a soft-ului la comandă. Este important să știi că, dacă accepți o astfel de clauză, în funcție de conținutul concret al acesteia, este posibil să nu mai poți să îți valorifici munca cu privire la acel program software în afara relației contractuale cu clientul tău.

Valorificarea drepturilor de autor în afara unui contract de antrepriză

În cazul în care dezvolți o soluție software care nu este comandată de un client, în afara unui contract de antrepriză de servicii, atunci drepturile de autor aferente acestui produs îți aparțin în totalitate.
Programul software poate fi valorificat, prin comercializare, pe baza unui contract de licență (License agreement), care reglementează felul în care utilizatorii au dreptul să utilizeze programul software. Pentru precizie juridică, menționăm că această comercializare este, de fapt, o cesiune neexclusivă a dreptului de utilizare a programului software.
În acest caz, pentru protecția drepturilor tale de autor, dar și pentru a evita sancțiunile prevăzute de lege pentru neînregistrarea sau neînscrierea în registru, este necesar să îți înregistrezi programul în Registrul Național al Programelor pentru Calculator (R.N.P.C), administrat de Oficiu Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.).

Înscrierea în R.N.P.C. este obligatorie, iar legea reglementează sancțiuni contravenționale pentru omisiunea înregistrării:
– 2.000 – 10.000 RON pentru persoane fizice
– 6.000 – 30.000 RON pentru persoane juridice

CONTACT

Contractul de Freelance IT. Partea a III-a – Proprietatea intelectuală Read More »

Acceptarea succesiunii de către minor. Autorizarea instanței de tutelă.

Există situații în care la moștenirea defunctului vin și copii minori. Așadar, minorii pot avea calitatea de moștenitori ai unei persoane decedate.

Chiar și așa, menționăm că minorii nu pot încheia anumite acte juridice singuri. În aceste condiții, se pune întrebarea dacă minorul poate accepta singur succesiunea.

Răspunsul este nu, acceptarea succesiunii nu face parte din categoria actelor juridice care pot fi încheiate de către minor fără autorizarea instanței de tutelă și fără a fi reprezentat de o persoană majoră.

Iată procedura care trebuie urmată în această ipoteză:

Prealabil acceptării succesiunii de către minor în fața notarului public, trebuie să solicitați ca instanța de tutelă să autorizeze acceptarea succesiunii. Notarul public vă va solicita să prezentați autorizarea instanței cu ocazia dezbaterii succesiunii.

Mai exact, se va formula o cerere la judecătoria pe raza localității în care își are domiciliul minorul. Prin această cerere se va solicita ca reprezentantul legal al minorului să fie autorizat să accepte succesiunea în numele și interesul minorului și să participe la dezbaterea succesiunii.

În cazul în care reprezentantul legal al minorului (părintele acestuia) are la rândul său calitatea de moștenitor, acesta nu îl poate reprezenta pe minor în procedura succesorală deoarece se prezumă că între aceștia există contrarietate de interese.

Exemplu: Dacă tatăl a decedat, iar acesta are un copil minor și o soție supraviețuitoare, la moștenire vor veni atât copilul minor, cât și soția supraviețuitoare. Dacă soția celui decedat este totodată și mama copilului minor, aceasta nu îl va putea reprezenta pe minor la dezbaterea succesiunii.

Pentru astfel de situații, prin aceeași cerere prin care se solicită să se autorizeze acceptarea succesiunii, veți solicita instanței să desemneze un curator special care să reprezinte minorul în procedura succesorală. Curatorul special poate fi o altă persoană din familie care nu are calitatea de moștenitor.

Dacă în masa succesorală există și sume de bani aflate în conturi bancare, iar minorul are sub 14 ani, se va putea solicita instanței să dispună autorizarea deschiderii unui cont bancar în care să fie virate sumele culese din moștenire. Contul bancar va fi deschis de către reprezentantul legal, sau după caz, de către curatorul special, pe numele și în interesul minorului.

Pentru ca aceste acte juridice să fie autorizate de către instanță este necesar să răspundă unei nevoi a minorului sau să prezinte un folos neîndoielnic pentru acesta. Acceptarea moștenirii este un act care de cele mai multe ori reprezintă un folos neîndoilenic pentru minor deoarece urmează să dobândească bunuri în prorpietatea sa. Mai mult, trebuie menționat că moștenitorii vor răspunde pentru datoriile defunctului numai cu bunurile aflate în patrimoniul succesoral, astfel că nu există un risc ca minorul să fie prejudiciat prin acceptarea succesiunii.

În final, instanța de tutelă va pronunța o încheiere prin care va autoriza reprezentantul legal să accepte succesiunea. Cu această încheiere vă veți prezenta la notarul public, unde se va desfășura procedura succesorală notarială.

Notă: Procedura amintită în prezentul articol prin care se solicită instanței autorizarea încheierii anumitor acte în numele minorilor poate fi folosită și pentru încheierea unor alte acte de dispoziție, precum: vânzarea unor bunuri ale minorului, achiziționarea unor bunuri de valoare din banii minorului, acceptarea unei donații de către minor etc.

Pentru a lua legătura cu un avocat pentru asistență juridică cu privire la o astfel de procedură, completați formularul de contact de mai jos.

CONTACT

Acceptarea succesiunii de către minor. Autorizarea instanței de tutelă. Read More »

avocat conducere sub influenta, alcool, droguri, art, 335 cod penal, art. 336 cod penal

Modificări legislative privind infracțiunile rutiere prevăzute de art. 335 și 336 Cod Penal

Rezumat: Prin Legea nr. 172 din 31.05.2024 s-a înăsprit regimul sancționator pentru infracțiunile rutiere prevăzute de Codul Penal. Modificările principale sunt următoarele:

1. Posibilitatea interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule pe o perioadă de până la 10 ani
2. Imposibilitatea dispunerii amânării aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 335 și 336
3. Imposibilitatea stabilirii pedepsei amenzii pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 Cod Penal
4. De când se aplică modificările?

Modificările legislative au fost publicate în Monitorul Oficial la data de 31.05.2024, astfel că ele intră în vigoare și sunt obligatorii de la data de 03.06.2024.

Prin Legea nr. 172 din 31.05.2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și alte substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, s-au adus modificări asupra mai multor acte normative importante din sfera dreptului penal: Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, Legea 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse suspectibile de a avea efecte pshihoactive și Legea nr. 286 privind Codul Penal.

Pentru scopurile acestui articol, ne vom concentra asupra modificărilor aduse Codului Penal, toate fiind legate, direct sau indirect, de infracțiunile la regimul rutier prevăzute de art. 335 și 336 Cod Penal. În concret, modificările sunt următoarele:

1. Posibilitatea interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule pe o perioadă de până la 10 ani

Conform art. III, pct. 1 din Legea nr. 172/2024: La articolul 66, partea introductivă a alineatului (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 66 (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau a mai multora dintre următoarele drepturi:

Conform art. III pct. 2 din Legea nr. 172/2024: La articolul 66, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (1) se dispune de către instanță după cum urmează:

a) pe o perioadă de la 1 la 5 ani, în cazul interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la lit. a)-h) și j)-o);

b) pe o perioadă de la 1 la 10 ani, în cazul interzicerii exercitării dreptului prevăzut la lit. i).

Efectele modificării:

În reglementarea anterioară, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi putea fi dispusă pe o perioadă cuprinsă între 1-5 ani, pentru oricare dintre drepturile prevăzute de art. 66, lit. a)-o) din Codul Penal.

În noua reglementare, durata pentru care poate fi stabilită pedeapsa complementară a exercitării unor drepturi se modifică, respectiv pentru o perioadă de la 1-10 ani, în ceea ce privește dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) din Codul Penal: dreptul de a conduce anumite categorii de vhicule stailite de instanță.

Astfel, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 335 și 336 din Codul Penal, pe lângă pedeapsa principală, instanța poate dispune interzicerea dreptului de a conduce pentru o perioadă de până la 10 ani, în condițiile în care în reglementarea anterioară pedeapsa complementară putea fi stabilită pe o perioadă de maxim 5 ani.

2. Imposibilitatea dispunerii amânării aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 335 și 336

Potrivit art. III, pct. 3 din legea nr. 172/2024: La articolul 83, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul cuprins:

(2^1) Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336.

Prin această modificare, legiuitorul a urmărit să limiteze sfera posibilităților de individualizare a regimului de executare a pedepsei stabilite.

Efectele modificării: În individualizarea modalității de executare a pedepsei, judecătorul cauzei nu va mai putea dispune amânarea aplicării pedepsei, însă va putea în continuare să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

N.B.: Pentru infracțiunile de ucidere din culpă (art 192 al. (2) și (3) Cod Penal) săvârșite începând cu data de 13.07.2023, nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere, dacă acestea au fost comise în condițiile art. 335 sau 336 Cod Penal (conducere fără permis sau sub influența alcoolului sau a altor substanțe).

3. Imposibilitatea stabilirii pedepsei amenzii pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 Cod Penal

Conform art. III pct. 4. din Legea nr. 172/2024: Articolul 336 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 336 Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Diferențe față de reglementarea anterioară:

În reglementarea anterioară, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 era stabilită alternativ cu pedeapsa amenzii penale. În reglementarea actuală, s-a eliminat posibilitatea ca judecătorul să dispună pedeapsa amenzii penale, fiind obligatoriu pentru judecător să aplice pedeapsa închisorii. Bineînțeles, așa cum am arătat, executarea pedepsei poate fi în continuare suspendată sub supraveghere.

De asemenea, pentru fapta prevăzută de art. 336 al. (3), legiuitorul a reglementat în mod suplimentar și obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, în condițiile în care această mențiune lipsea în reglementarea anterioară.

4. De când se aplică modificările?

Legea nr. 172/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31.05.2024. Potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, legile intră în vigoare în 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, astfel că modificările expuse anterior devine aplicabile din data de 03.06.2024.

Cu toate că modificările sunt obligatorii de la data antemenționată, ele nu produc efecte cu privire la infracțiunile comise înainte de data intrării în vigoare, pentru acestea fiind aplicabilă legea penală mai favorabilă – în acest caz, vechea reglementare.

Cu alte cuvinte, modificările aduse de Legea nr. 172/2015 se aplică exclusiv infracțiunilor prevăzute de art. 335 și 336 din Codul Penal comise începând cu data de 03.06.2024.

Pentru mai multe informații despre infracțiunile rutiere și despre drepturile conducătorilor auto în procedura de testare rapidă, accesează următoarele link-uri:

https://sima-balazs.legal/acuratetea-scazuta-a-aparatelor-drugtest-si-impactul-asupra-dreptului-de-a-conduce-cum-sa-eviti-un-rezultat-fals-pozitiv-ghid-complet

https://sima-balazs.legal/a-fi-sau-a-nu-fi-sub-influenta-substantelor-psihoactive-o-problema-inca-disputata-in-practica

CONTACT

Modificări legislative privind infracțiunile rutiere prevăzute de art. 335 și 336 Cod Penal Read More »

Obligarea asiguratorilor la plata dobânzii legale penalizatoare

O problemă juridică de actualitate, cu privire la care există soluții diverse și chiar contradictorii la nivelul instanțelor de judecată este reprezentată de posibilitatea păgubitului în urma producerii unui risc asigurat de a solicita asigurătorului persoanei responsabile de producerea accidentului să plătească daune-interese moratorii în cuantumul dobânzii legale penalizatoare, de la data producerii riscului asigurat și până la plata efectivă a despăgubirilor datorate.

În termeni mai simpli, spre exemplu, în urma producerii unui accident de circulație s-au produs prejudicii cu privire la unul dintre vehiculele implicate, iar celălalt conducător auto este responsabil de producerea accidentului. În această situație, păgubitul are dreptul de a obține despăgubiri pentru toate prejudiciile suferite în urma accidentului. Între acestea este inclusă și valoare beneficiului nerealizat, raportat la împrejurarea că nu a fost despăgubit de îndată ce a avut loc accidentul, sub forma daunelor-interese moratorii, în cuantumul dobânzii legale penalizatoare.

De principiu, practica asiguratorilor este aceea de a plăti despăgubiri într-un cuantum cât mai redus, astfel că o solicitare adresată acestora de a plăti și daune-interese moratorii va fi aproape cert respinsă. Bineînțeles, decizia de respingere poate fi contestată, fie printr-o procedură alternativă de soluționare a litigiilor, în cadrul SAL-Fin, fie în fața instanțelor de judecată competente.

Așa cum vom arăta, există argumente temeinice în sensul că asiguratorii datorează și despăgubiri sub forma daunelor-interese moratorii, astfel că există o șansă reală de a obține obligarea asiguratorilor la plata dobânzii legale penalizatoare, pe cale judiciară.

Solicitarea privind plata dobânzii legale penalizatoare este una întemeiată, fapt care rezultă din coroborarea a mai multe texte de lege:

14 al. (1) din Legea nr. 132/2017, Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA,
art. 1535 alin. (1) Cod civil, În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.
art. 1381 alin. (2) Cod Civil, Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, astfel că scadența obligației de despăgubire este ziua producerii accidentului rutier. De asemenea, societatea pârâtă se află de drept în întârziere, fiind incidente prevederile art. 1523 alin. (2) lit. e) – obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
art. 3 alin (2) OG 13/2011, Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

Astfel, persoana păgubită în urma producerii riscului asigurat nu trebuie să facă dovada că a suferit în mod direct vreun prejudiciu ca urmare a întârzierii în acordarea despăgubirilor la care aceasta are dreptul în conformitate cu prevederile Legii nr. 132/2017. Legea prezumă în mod absolut că simpla trecere a timpului fără ca păgubitul să beneficieze de despăgubirea datorată este suficientă pentru a justifica despăgubirea sa suplimentară – prin acordarea de daune-interese moratorii.

Această despăgubire suplimentară sub forma dobânzii legale penalizatoare nu are scopul să sancționeze asiguratorul pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin Legea nr. 132/2017. Daunele moratorii au ca scop să repare prejudiciul înregistrat de creditor (păgubitul în urma riscului asigurat) sub forma beneficiului nerealizat – adică toate beneficiile de care creditorul a fost lipsit prin simplul fapt că nu a fost despăgubit în conformitate cu prevederile art. 1381 al. (2) – imediat ce prejudiciul a fost cauzat ca urmare a producerii riscului asigurat.

Pe lângă daunele-interese moratorii în cuantumul dobânzii legale penalizatoare, păgubitul are dreptul și la plata penalităților prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, în ipoteza în care asiguratorul nu înțelege să plătească despăgubirile stabilite de instanță în termen de 10 zile de la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Cele două penalități de întârziere se pot cumula, în virtutea finalității lor diferite. În timp ce dobânda legală penalizatoare are ca scop să repare prejudiciul înregistrat de către creditor sub forma beneficiului nerealizat, penalitățile reglementate de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 au ca menire să sancționeze asigurătorul pentru neîndeplinirea obligațiilor expres prevăzute în sarcina sa de actul normativ menționat.

CONTACT

Obligarea asiguratorilor la plata dobânzii legale penalizatoare Read More »

Angajarea cetățenilor non-UE în România. Obținerea avizului de muncă, a vizei de lungă ședere și a permisului de ședere.

Prezentul articol se adresează cu precădere angajatorilor care doresc să angajeze cetățeni ai unor țări care nu fac parte din Uniunea Europeană și vor să afle care sunt procedurile pe care trebuie să le parcurgă atât ei, cât și persoana pe care urmăresc să o angajeze. Informațiile din acest articol reprezintă o sursă generală de informare, însă nu poate suplini asistența juridică pe care o poate oferi un avocat specialist. În cazul în care aveți nevoie de asistență juridică pentru oricare dintre procedurile prezentate în acest articol, sau orice alte proceduri legate de dreptul imigrării, ne puteți contact utilizând formularul de contact din partea de jos a paginii sau telefonic, la numerele arătate în zona de contact.

Atunci când doriți să angajați cetățeni ai unui stat din afara Uniunii Europene în România este necesar să urmați o procedură care se desfășoară în principal în fața autorităților române de imigrare. Procedura implică mai mulți pași care trebuie respectați pentru ca cetățenii non-UE să își poată desfășura activitatea legal pe teritoriul României.

1. Primul pas este obținerea unui AVIZ DE MUNCĂ

Pentru a putea angaja cetățeni străini în România este necesară obținerea unui aviz de muncă. Aceasta este primul pas și se desfășoară în fața autorităților române de imigrare.

Angajatorul va depune cererea prin care solicită obținerea avizului de muncă la oricare dintre formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Alături de cererea formulată, angajatorul trebuie să depună un set de documente, printre care și oferta de angajare a cetățeanului non-UE, cât și dovada achitării unei taxe aferentă obținerii avizlui de muncă.

Cererea pentru eliberarea avizului de angajare se soluționează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, iar în cazurile în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

În baza avizului de muncă obținut, cetățeanul străin se poate angaja la o singură societate și pentru o singură poziție – cod COR. Dacă se dorește schimbarea poziției sau societății unde cetățeanul străin lucrează, acesta trebuie sa obțină un alt aviz de muncă.

2. Al doilea pas este obținerea VIZEI DE LUNGĂ ȘEDERE (simbol D/AM)

După obținerea avizului de muncă, cetățeanul străin va solicita la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate (țara de domiciliu a salariatului) eliberarea unei vize de lungă ședere pentru angajare (simbol D/AM).

Termenul de soluţionare a cererilor de vize de lungă şedere pentru angajare în muncă pentru care a fost obţinut, în prealabil, avizul de angajare din Inspectoratul General pentru Imigrări, este de 20 zile de la data depunerii.

Obținerea vizei de lungă ședere dă dreptul cetățeanul străin să locuiască pe teritoriul României pentru o perioadă de 90 de zile. Totuși, acest drept poate fi prelungit prin obținerea unui permis de ședere.

3. Al treilea pas este obținerea unui PERMIS DE ȘEDERE

Permisul de ședere se solicită cu cel puțin 30 zile înainte de expirarea vizei de lungă ședere. Cererea va fi depusă la formaţiunea judeţeană a Oficiului Român pentru Imigrări pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea angajatorul.

Atunci când se solicită prima prelungire a dreptului de ședere va fi necesar să depuneți o serie de documente, printre care și contractul individual de muncă, adeverinţă medicală a salariatului, cât și dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit pentru acesta.

Permisul de ședere are o valabilitate de până la un an, iar acesta se poate prelungi succesiv tot pentru perioade de până la un an.

CONTACT

Angajarea cetățenilor non-UE în România. Obținerea avizului de muncă, a vizei de lungă ședere și a permisului de ședere. Read More »

A fi sau a nu fi sub influența substanțelor psihoactive – o problemă încă disputată în practică

La data de 07.03.2024, Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă dispoziția „aflată sub influența unor substanțe psihoactive”, din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (2) se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive.

Mai simplu spus, problema ridicată de Curtea de Apel Cluj este următoarea: este suficient ca inculpatul să fi consumat substanțe psihoactive, sau este necesar ca abilitatea lui de a conduce un vehicul să fie în mod direct afectată?

Această problemă a fost doar aparent tranșată, prin Decizia CCR nr. 101/28.02.2019, conform căreia:

„Așa fiind, legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive, prin consum înțelegându-se introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalități: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane”,

respectiv prin Decizia ICCJ nr. 365/RC/2020, în care s-a reținut, în esență:

„(…)se poate concluziona că legiuitorul a prezumat că, odată consumată, orice substanţă cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a unor activităţi care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, şi cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Consumul de substanţe stupefiante, psihotrope sau a altor substanţe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice şi comportamentale de diverse grade, dar semnificative, în considerarea cărora operaţiunile având ca obiect astfel de substanţe sunt total sau preponderent restricţionate.“

Cu toate acestea, în practică există o situație foarte frecventă, care a cauzat jurisprudență neunitară, în sensul că au existat și soluții de achitare: situația în care, în urma testării probelor de sânge și urină prelevate de la inculpat cu ocazia controlului în trafic, se confirmă prezența substanțelor psihoactive în urină, dar se infirmă prezența acestora în sânge. Cu alte cuvinte, testul de urină este pozitiv, iar testul de sânge este negativ. Această situație se regăsește și în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel în care s-a decis sesizarea ICCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Problema sesizată în mod corect de Curtea de Apel Cluj este următoarea: prin aplicarea mecanică a Deciziilor obligatorii pronunțate de ICCJ și CCR, se ajunge la pronunțarea unor hotărâri de condamnare care sunt contrare realității științifice, în condițiile în care soluția corectă ar fi fost pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe art. 16, al. (1), lit. b, teza 1 Cod Procedură Penală – fapta nu este prevăzută de legea penală. Care este realitatea științifică?

Pe scurt și foarte simplificat, din punct de vedere biologic, urina reprezintă un produs de excreție, care rezultă în urma metabolizării substanței și urmează să fie eliminat din corp imediat. Substanțele psihoactive prezente în urină nu mai pot fi reabsorbite în sânge. Corpul uman, acțiunile și reflexele sunt controlate de sistemul nervos central, iar singurul lichid care ajunge la creier și poate afecta activitatea acestuia este sângele. Astfel, în ipoteza în care nu există nici măcar o minimă concentrație de substanțe psihoactive în sânge, efectul psihoactiv a încetat. Cu alte cuvinte, nu mai există nicio influență a substanțelor psihoactive asupra activității de conducere a unui autovehicul. În aceste condiții, nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (2) Cod Penal.

Desigur, existența unui test de urină pozitiv indică fără îndoială (n.b.: cu excepția unui test fals pozitiv) că a avut loc un consum de substanțe psihoactive. Însă, la momentul actual, consumul de substanțe psihoactive nu este incriminat. Aplicarea mecanică a deciziilor CCR și ICCJ în materie reprezintă în același timp o interpretare în defavoarea inculpatului a dispozițiilor art. 336 al. (2) Cod Penal și o incriminare indirectă a consumului de droguri, mai ales în condițiile în care multe substanțe psihoactive sunt metabolizate rapid și își epuizează efectele, însă rămân detectabile în urină o perioadă îndelungată.

Apreciem că formularea întrebării adresate instanței supreme de către Curtea de Apel Cluj este foarte inspirată: se referă dispoziția din textul de incriminare de la art. 336 al. (2) la o persoană care a consumat substanțe psihoactive (cu alte cuvinte, este acest text legal o incriminare alternativă a consumului?), sau este necesară alterarea capacității de a conduce a persoanei pentru reținerea infracțiunii? Cu speranța unei hotărâri fundamentate științific din partea ICCJ, menționăm că resingerea sesizării ca inadmisibilă ar avea consecințe deosebit de negative, prin aceea că ar perpetua starea de fapt din prezent: cel puțin neclară, în cazul fericit în care instanța se apleacă asupra analizei tipicității infracțiunii prin raportare la argumente științifice, respectiv absurdă, în cazul în care instanța aplică mecanic jurisprudența obligatorie în materie.

CONTACT

A fi sau a nu fi sub influența substanțelor psihoactive – o problemă încă disputată în practică Read More »

Contractul De Freelance În IT. Partea II – Prețul Contractului

În primul articol din seria dedicată profesioniștilor din mediul IT, am tratat problema obiectului contractului – ce servicii prestezi și până unde se întinde obligația ta. Așa cum am arătat, să stabilești obiectul contractului cât mai clar și detaliat te poate proteja de situații neplăcute pe parcursul derulării relațiilor contractuale. În egală măsură, atenția acordată acestor aspecte denotă un grad ridicat de profesionalism, căci un contract bine conceput garantează transparență și securitate, atât pentru tine, cât și pentru client.

Odată ce ai stabilit cu partenerul tău contractual care sunt serviciile pe care le vei presta, următorul pas este unul la fel de important: stabilirea prețului. La prima vedere, lucrurile par a fi cât se poate de simple – prestezi un serviciu și primești un preț convenit cu partenerul contractual în schimbul acestuia. Există totuși anumite aspecte la care este important să fii atent dacă vrei să fii protejat din punct de vedere contractual. Iată care sunt sfaturile noastre practice:

1. Stabilește încă de la început ce tip de preț se potrivește cel mai bine cu serviciile pe care le prestezi

Prevederile din Codul Civil privitoare la prețul contractului îți oferă libertate (aproape) deplină cu privire la stabilirea prețului pentru serviciile pe care le vei presta, astfel că poți să găsești soluții creative care să reflecte cât mai bine valoarea serviciilor pe care le prestezi.

Spre deosebire de contractul de vânzare, în ceea ce privește antrepriza de servicii, legea îți permite stabilirea prețului ca fiind “o sumă de bani sau orice alte bunuri sau prestații”(art. 1854 Cod Civil). Așadar, dacă partenerul tău contractual este de acord, puteți să stabiliți prețul și sub formă de alte servicii sau bunuri.

Prețul constând într-o sumă de bani poate fi forfetar, de deviz, orar, sau o combinație între cele acestea. Alegerea tipului de preț este strâns legată de obiectul contractului – anumite servicii se pretează mai bine unui anumit tip de preț.

Prețul forfetar sau global este acela stabilit pentru întregul contract și de principiu nu poate fi solicitată o sporire a prețului pe motiv că au fost realizate modificări și adăugiri la planul inițial stabilit cu clientul. Prin excepție, prețul poate fi modificat dacă această posibilitate a fost stabilită prin contract, iar modificările planului inițial și modificările de preț au fost aprobate în scris de către client. Dat fiind specificul activității de freelancing în IT și probabilitatea ridicată ca clientul să solicite numeroase modificări pe parcursul desfășurării contractului, nu recomandăm stabilirea unui preț forfetar/global pentru întregul contract.

Prețul de deviz este acela fixat pentru fiecare etapă a derulării contractului. În articolul precedent, am făcut recomandarea realizării de predări parțiale și întocmirea unor procese-verbale de predare parțială pentru fiecare etapă a lucrărilor contractuale. Această abordare permite stabilirea unui preț de deviz. În loc să existe un preț pentru întregul produs ce face obiectul contractului, prețul va fi stabilit pentru fiecare funcționalitate/grup de funcționalități. Prețul nu va fi unul fix, ci va fi variabil, în funcție de cantitatea de muncă și complexitatea fiecărei funcționalități predate. Stabilirea prețului în această manieră garantează o anumită flexibilitate contractuală; clientul poate să solicite modificări sau funcționalități suplimentare, însă acestea vor fi reflectate într-un preț mai ridicat pentru lucrarea respectivă.

Prețul orar este o specie a prețului de deviz, care are în vedere în mod exclusiv numărul de ore lucrate pentru o anumită etapă contractuală. Acest tip de preț prezintă avantajul transparenței și previzibilității, având în vedere că atât clientul, cât și freelancer-ul, cunosc încă de la început prețul unei ore de muncă prestată. Cu toate acestea, o astfel de abordare cu privire la preț prezintă dezavantajul de a penaliza eficiența – pentru aceeași lucrare, prestatorul de servicii va primi un preț mai mic dacă reușește să o finalizeze mai eficient.

În cazul în care contractul are ca obiect livrarea unui produs, recomandarea noastră este să stabilești cu partenerul tău contractual mai multe etape de predare parțială a programului și un calendar al implementării funcționalităților. Pentru fiecare etapă, va fi plătit un preț de deviz, stabilit în funcție de complexitatea și dificultatea sarcinilor.

Dacă te-ai obligat prin contract să asiguri și implementarea soluției software și rezolvarea eventualelor bug-uri, pentru aceste activități ai putea stabili fie un preț orar, fie un preț de deviz, în funcție de particularitățile serviciilor prestate.

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru elaborarea unui contract?

Contactează-ne!

2. Stabilește un termen de plată clar pentru fiecare obligație de plată

Într-un contract de servicii IT complex, care are ca obiect atât livrarea de produse IT, cât și prestarea de servicii, este ușor să te pierzi în clauze și să omiți să acorzi atenție unui aspect foarte important: stabilirea termenelor de plată și a penalităților de întârziere. Sfatul nostru este să reglementezi momentul plății în raport cu momente în derularea contractului asupra cărora tu ai controlul deplin. Dacă ai ales să etapizezi contractul și să stabilești un preț de deviz pentru fiecare etapă, stabilește termenul de plată în raport cu momentul emiterii procesului-verbal de predare. De exemplu:

“Beneficiarul este obligat să plătească prestatorului prețul convenit în termen de 3 zile de la data emiterii procesului-verbal de predare parțială”

În schimb, o clauză care stabilește momentul plății în funcție de un moment în derularea contractului asupra căruia beneficiarul are control deplin nu te avantajează. De exemplu:

“Beneficiarul este obligat să plătească prestatorului prețul convenit în termen de 3 zile de la data semnării procesului-verbal de predare parțială”

În acest caz, beneficiarul are control deplin asupra momentul în care începe să curgă termenul de plată. Bineînțeles, dacă refuzul beneficiarului de a semna procesul-verbal de predare parțială este nejustificat, există soluții judiciare pentru obligarea acestuia la plata prețului, însă aceste situații sunt mult mai ușor de prevenit decât de rezolvat, prin reglementarea unor clauze care te avantajează.

3. Stabilește penalități de întârziere pentru obligațiile de plată ale beneficiarului

Este important să știi că ai dreptul să stabilești penalități de întârziere pentru neexecutarea obligației de plată la termen de către beneficiarul serviciilor tale. În felul acesta, te poți asigura că există un cost pentru beneficiarul serviciilor tale dacă decide să nu își onoreze obligațiile de plată la timp.

Penalitățile de întârziere reprezintă despăgubiri la care ai dreptul în plus față de prețul serviciilor pe care le-ai prestat, pentru simplul fapt că beneficiarul nu a plătit prețul la scadență.

Chiar dacă nu ai stabilit penalități de întârziere prin contract, este important să știi că ai dreptul să primești dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârizere a unei sume de bani. Pentru mai multe detalii despre cum să primești despăgubiri pentru executarea cu întârziere a unei obligații, citește articolul nostru pe această temă: https://sima-balazs.legal/drepturile-tale-atunci-cand-debitorul-nu-isi-achita-datoriile-la-timp-cum-sa-ceri-dobanda-legala-penalizatoare-in-situatia-intarzierii-la-plata/.

CONTACT

Contractul De Freelance În IT. Partea II – Prețul Contractului Read More »

Disponibilizări în IT: Soluții juridice pentru angajații puși «pe bench»

Angajații din domeniul IT se confruntă la momentul actual cu probleme legate de disponibilizările pe care angajatorii din acest domeniu sunt dispuși să le facă. Totuși, metoda prin care angajatorii aleg să reducă personalul este mai puțin convențională. Aceștia aleg să pună angajații IT “pe bench” o anumită perioadă de timp, ca mai apoi să le propună modificarea contractului de muncă sau chiar să își înregistreze demisia.

Conceptul de a fi pus “pe bench” reprezintă situația în care angajatul din domeniul IT nu lucrează la un proiect existent. Practic, angajatorul nu îi atribuie proiecte angajatului, acesta fiind pus în situația de a nu-și putea îndeplini atribuțiile din contractul individual de muncă.

În cadrul acestui articol, vom analiza două situații des întâlnite în care angajații IT sunt puși “pe bench” cu scopul de a fi ulterior concediați, dar nu prin procedura legală, ci prin alte metode neconvenționale.

1. Modificarea contractului individual de muncă

Această ipoteză vizează situația în care, după o anumită perioadă în care angajatului IT nu îi sunt atribuite proiecte, fiind lăsat “pe bench”, angajatorul îi propune să semneze un act adițional la contractual individual de muncă prin care, de cele mai multe ori, i se impune angajatului obligația de a presta munca la sediul angajatorului. Mai exact, i se cere angajatului să se întoarcă la birou, cu toate că acesta lucra full remote sau în sistem hibrid. Prin această modalitate angajatorul încearcă să îl determine pe angajat să nu accepte noile prevederi contractuale și astfel să demisioneze.

În acest context, angajatul trebuie să știe faptul că semnarea unui astfel de act adițional reprezintă o modificare a contractului individual de muncă. Codul muncii prevede fapul că modificarea contractului de muncă poate avea loc doar cu acordul ambelor părți. Astfel, este nevoie și de acordul angajatului pentru modificarea locului unde va fi prestată munca, iar acesta nu poate fi obligat să semneze un astfel de act.

Există totuși anumite situații în care angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără acordul angajatului. Aceste situații sunt strict prevăzute de lege, la art. 48 din Codul muncii, respectiv: în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului.

Așadar, în ipoteza în care angajatul nu se află în una dintre ipotezele prevăzute de art. 48 din Codul muncii, angajatorul nu poate dispune modificarea unilaterală a contractului de muncă pentru simplul motiv că acesta nu a avut proiecte în lucru, proiecte care ar fi trebuit să-i fie atribuite de către angajator.

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru protejarea drepturilor tale în raporturile de muncă?

Contactează-ne!

2. Înregistrarea demisiei

O altă situație întâlnită este atunci când angajatorul lasă angajatul “pe bench” ca mai apoi să îi sugereze să își înregistreze demisia, uneori oferindu-i chiar anumite sume compensatorii în schimbul cooperării.

Foarte important de știut este faptul că demisia este un act unilateral de voință al angajatului prin care acesta comunică încetarea contractului individual de muncă. Demisia poate proveni doar de la angajat, nu poate fi solicitată de către angajator și nici nu este nevoie de vreun acord al acestuia din urmă.

Prin această modalitate angajatorul încearcă să eludeze prevederile legale privitoare la concediere. Procedura concedierii este una complexă și trebuie urmați anumiți pași specifici. Dacă nu a fost respectată procedura legală a concedierii, angajatul poate cere instanței anularea deciziei de concediere, obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, cât și reintegrarea în muncă.

În aceste condiții, este mult mai facil pentru angajator să evite procedura concedierii și să solicite angajatului să își înregistreze demisia, desi această practică este contrară legii.

Dacă te afli în una dintre cele două situații trebuie să știi că ai dreptul legal de a refuza astfel de solicitări de la angajatorul tău și să continui să prestezi munca în temeiul contractului individual de muncă încheiat.

***

Dacă totuși condițiile de muncă nu mai sunt potrivite pentru tine și alegi să lucrezi ca freelancer pe proiecte IT, poți consulta seria noastră de articole în care punctăm cele mai importante aspecte pe care trebuie să le ai în vedere în raporturile contractuale de acest fel.

CONTACT

Disponibilizări în IT: Soluții juridice pentru angajații puși «pe bench» Read More »

Contractul de Freelance în IT. Partea I – Obiectul Contractului

Dacă lucrezi ca freelancer pe proiecte IT, este important să te asiguri că interesele tale contractuale sunt protejate, astfel încât să nu fi prejudiciat de clauze abuzive sau defavorabile ție. Există anumite elemente ale contractului care trebuie definite precis, pentru a evita situații conflictuale sau neînțelegeri în relația cu partenerii. Trebuie să fie clar încă de la început, atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău contractual, care sunt serviciile ce vor fi prestate, cât costă acestea, ce se întâmplă cu produsul după livrare, cine deține drepturile de proprietate intelectuală asupra lui, dacă există sau nu exclusivitate cu privire la utilizarea sa etc.

Într-o serie de articole pe această temă, vom analiza pe rând care sunt cele mai importante 5 aspecte la care trebuie să fii atent, cu sfaturi practice pe care le poți prelua și pune în aplicare în contractele tale. Prezentul articol este primul din această serie și are ca temă obiectului contractului.

Obiectul contractului – ce servicii prestezi și până unde se întinde obligația ta

Primul lucru la care trebuie să fii atent când negociezi cu partenerul tău contractual este obiectul contractului. Acest termen juridic desemnează produsul pe care îl vei livra sau serviciile pe care le vei presta pentru partenerul tău contractual.

De exemplu, obiectul contractului poate fi un program software comandat de client pentru organizarea activității sale, sau prestarea de servicii de mentenanță pentru un produs software preexistent. Este foarte probabil ca clientul, odată ce a fost livrată o versiune a programului, să dorească modificări ale acestuia, funcționalități noi, training pentru utilizarea acestuia, rezolvarea bug-urilor, prestarea de servicii suplimentare etc. Un contract bun trebuie să conțină clauze care să preîntâmpine eventuale situații care pot să apară în cursul derulării sale.

Deseori, în practica noastră am întâlnit contracte în care obiectul era definit de maniera „livrarea produsului X și asistență/mentenanță pe o perioadă de Y luni”. O asemenea formulare trebuie evitată, căci nu este clară și permite interpretări abuzive din partea oricăreia dintre părți. Așadar, care sunt recomandările noastre?

1. Definește cât mai precis produsul final

Atunci când prin contract te-ai obligat să livrezi un produs, stabilește clar ce însemnă un produs finit: care sunt funcționalitățile pe care te-ai obligat să le implementezi, care sunt elementele pe care trebuie să le conțină interfața, cât de bine optimizat trebuie să fie produsul etc. În felul acesta, vei știi încă de la început care sunt așteptările clientului, care este întinderea obligației tale și poți estima volumul de muncă pe care îl vei avea.

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru elaborarea unui contract?

Contactează-ne!

2. Stabilește clar limitele schimbărilor generate de client

Inevitabil, clientul se va răzgândi pe parcurs și va solicita modificări ale produsului, funcționalități noi, modificări ale interfeței etc. Sfatul nostru este de a crea un cadru contractual care să-i permită clientului să se răzgândească și să modifice cerința inițială de un număr limitat de ori, în bugetul stabilit inițial. După epuizarea acestui număr, recomandăm stabilirea unui preț pentru fiecare modificare ulterioară a cerințelor. În acest mod, te poți asigura că munca ta suplimentară va fi remunerată, iar cantitatea de muncă din cadrul unui contract este mai previzibilă.

3. Fixează un orar și un calendar pentru mentenanță/bug fixing/asistență la utilizare

Pentru partea de mentenanță/bug fixing/asistență la utilizare, stabilește prin contract care este perioada pentru care te obligi să asiguri mentenanța, orele de disponibilitate și eventual o taxă pentru solicitările urgente, în afara orelor de disponibilitate. Stabilește o perioadă de testare a produsului, în care clientul are dreptul să-ți facă o listă cu bug-urile identificate, pe care te obligi să le rezolvi în bugetul stabilit inițial. Pentru solicitările ulterioare, reglementează prin contract o taxă suplimentară.

4. Întocmește un proces-verbal de predare parțială/finală

Documentează-ți munca pe parcursul contractului și stabilește o clauză care reglementează ce reprezintă o predare parțială/finală a produsului. La fel cum în contractul de antrepriză în construcții există proces-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, și în contractul de antrepriză IT trebuie să existe un act care constată predarea conformă a produsului sau prestarea conformă a serviciului. Sfatul nostru este ca, atunci când te obligi să livrezi un produs, să stabilești mai multe puncte intermediare (versiuni) în dezvoltarea acestuia, în care să realizezi predarea parțială a produsului. În felul acesta, clientul poate să testeze funcționalitățile implementate până la acel moment și poate oferi feedback cu privire la dezvoltarea produsului.

***

Un contract bine conceput garantează claritate, protecție și previzibilitate, atât pentru client, cât și pentru freelancer. Dacă acorzi atenție aspectelor discutate în acest articol și stabilești în mod clar întinderea obiectului contractului, te poți asigura că ești protejat din punct de vedere juridic, dar în același timp îți desfășori activitatea transparent, profesional și eficient.

În următorul articol din serie, vei afla tot ce trebuie să știi legat de prețul contractului de Freelance în IT.

CONTACT

Contractul de Freelance în IT. Partea I – Obiectul Contractului Read More »

Sesizarea ICCJ – Decizia nr. 25/2025

Ce înseamnă această schimbare?

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

Legislația relevantă

Ce elemente ale programelor software sunt protejate de drepturi de autor?

Drepturile de autor în cadrul contractului de antrepriză de servicii

Valorificarea drepturilor de autor în afara unui contract de antrepriză

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

1. Posibilitatea interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule pe o perioadă de până la 10 ani

2. Imposibilitatea dispunerii amânării aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 335 și 336

3. Imposibilitatea stabilirii pedepsei amenzii pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 Cod Penal

4. De când se aplică modificările?

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

1. Primul pas este obținerea unui AVIZ DE MUNCĂ

2. Al doilea pas este obținerea VIZEI DE LUNGĂ ȘEDERE (simbol D/AM)

3. Al treilea pas este obținerea unui PERMIS DE ȘEDERE

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

1. Stabilește încă de la început ce tip de preț se potrivește cel mai bine cu serviciile pe care le prestezi

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru elaborarea unui contract?

2. Stabilește un termen de plată clar pentru fiecare obligație de plată

3. Stabilește penalități de întârziere pentru obligațiile de plată ale beneficiarului

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

1. Modificarea contractului individual de muncă

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru protejarea drepturilor tale în raporturile de muncă?

2. Înregistrarea demisiei

***

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ

Obiectul contractului – ce servicii prestezi și până unde se întinde obligația ta

1. Definește cât mai precis produsul final

Ai nevoie de asistență din partea unui avocat pentru elaborarea unui contract?

2. Stabilește clar limitele schimbărilor generate de client

3. Fixează un orar și un calendar pentru mentenanță/bug fixing/asistență la utilizare

4. Întocmește un proces-verbal de predare parțială/finală

***

CONTACT

TELEFON

ADRESĂ