Law

Rezumat: La 30.01.2025, Senatul a primit propunerea legislativă L30/2025 pentru modificarea art. 336 al. (2) Cod Penal, cu impact major asupra sancționării conducătorilor cu substanțe psihoactive. Schimbările răspund Deciziei ICCJ nr. 25/2025, care impune în prezent efectuarea unei expertize medico-legale pentru a dovedi efectul drogurilor asupra capacității de conducere.

Modificări propuse:

• Criteriu strict biologic: Prezența oricărei cantități de droguri sau substanțe psihoactive în sânge devine suficientă pentru condamnare, fără a se demonstra efectul asupra conduitei.
• Pedepse majorate: Sancțiunile cresc de la 1-5 ani la 2-7 ani închisoare.
• Schimbare terminologică: Sintagma „aflat sub influența” este înlocuită cu „are în sânge”, eliminând necesitatea de a proba starea de intoxicație.

Update: În ședința Senatului din data de 14.04.2025, a fost adoptat proiectul de lege și transmis Camerei Deputaților spre dezbatere. Prevederile legale analizate în prezentul articol au fost adoptate în următoarea formă:

1. Denumirea marginală a articolului 336 se modifică şi va avea umătorul cuprins:

„Art.336.- Conducerea unui vehicul având în sânge alcool sau. droguri sau alte substanţe psihoactive”

2. La articolul 336, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, având în sânge droguri sau alte substanţe pshoactive.”

3. La articolul 336, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin.(4), cu următorul cuprins:

„(4) Nu se pedepseşte fapta prevăzută la alin.(2) şi (3) dacă prezenţa în sânge a substanţelor psihoactive a fost determinată de administrarea anterioară a unor medicamente utilizate în baza unei prescripţii medicale, eliberate în condiţiile legii, cu respectarea dozei terapeutice şi a celorlalte indicaţii şi recomandări privind administrarea acestora. “

De asemenea, s-a stabilit că legea de modificare a Codului Penal va intra în vigoare în termen de 1 an de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

Deși este binevenită inițiativa legiuitorului de a reglementa o cauză de nepedepsire pentru persoanele care își administrează în mod terapeutic substanțe psihoactive, în anumite condiții strict determinate, apreciem că analiza din prezentul articol este în continuare relevantă. Chiar și în forma adoptată, textul legal este criticabil și reprezintă, în opinia noastră, un pas înapoi față de starea de fapt din prezent.

I. Contextul în care a apărut „necesitatea” modificării art. 336 al. (2) Cod Penal

La data de 27.01.2025, ICCJ a pronunțat decizia RIL nr. 25/2025, prin care a soluționat o problemă de practică judiciară controversată legată de tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 336 al. (2) Cod Penal – în termeni cât mai simpli, dacă este suficient ca persoana acuzată de săvârșirea infracțiunii să fi consumat anterior substanțe psihoactive (detectabile în sânge sau urină), sau este necesar ca aceste substanțe să îi altereze persoanei capacitatea de a conduce un vehicul.

Soluția ICCJ cu privire la această problemă a fost următoarea: este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei. Cu alte cuvinte, nu este suficient să se detecteze prezența în probele biologice (sânge sau urină) a substanței psihoactive, fiind necesar să se constate (printr-o expertiză medico-legală) că substanțele respective aveau aptitudinea să altereze capacitatea persoanei de a conduce.

În opinia noastră, cel mai important efect al Deciziei nr. 25/2025 este următorul: nu mai poate fi pronunțată o hotărâre de condamnare în lipsa unei expertize medico-legale care să constate că substanțele psihoactive prezente în probele biologice chiar aveau aptitudinea să altereze capacitatea persoanei de a conduce. 

II. Conținutul propunerii legislative

În data de 30.01.2025, la doar 3 zile după adoptarea Deciziei ICCJ nr. 25/2025, a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului propunerea legislativă L30/2025 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, având următorul articol unic:

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată În Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: 

1. La articolul 331, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: 

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către un angajat având atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge ori care are în sânge droguri sau alte substanţe cu efecte psihoactive. 

2. Titlul articolului 336 se modifică şi va avea următorul cuprins: “Conducerea unui vehicul având în sânge alcool sau alte substanţe”. 

3. La articolul 336, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: “(2) Conducerea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are în sânge droguri sau alte substanţe cu efecte psihoactive se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi Înterzicerea exercitării unor drepturi.”

Două modificări importante se aduc prin această propunere legislativă:

1. Sintagma „persoană aflată sub influența substanțelor psihoactive” se înlocuiește cu sintagma „persoană care are în sânge droguri sau alte substanțe psihoactive”;

2. Pedeapsa prevăzută de lege este majorată de la 1-5 ani la 2-7 ani.

În expunerea de motive se arată că: prezenţa substanţei psihoactive în organismul persoanei depistate conducând un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, obiectivează starea de influenţă şi justifică reţinerea infracţiunii prevăzute de art.336 alin.2 din Codul penal, nefiind necesare verificări suplimentare referitoare la efectele concrete produse de consumul de substanţe psihoactive asupra persoanei la momentul depistării. 

De asemenea, cu privire la majorarea limitelor de pedeapsă, se arată în expunerea de motive că: Legiuitorul a considerat, dintotdeauna, mai gravă conduita persoanei care conduce autovehiculul ulterior consumului de substanţelor psihoactive, indiferent de cantitatea consumată sau de concentraţia depistată în organism, având în vedere efectele pe care astfel de substanţe le produc asupra organismului. De aceea, pe fondul creşterii consumului de droguri, e necesară mărirea limitelor de pedeapsă de la 2 la 7 ani pentru a descuraja conducerea sub efectul unor droguri sau substanțe cu efecte psihoactive.

Cu privire la această ultimă considerație, ne întrebăm care este motivul pentru care inițiatorii afirmă că legiuitorul a considerat dintotdeauna că este mai gravă conduita persoanei care conduce sub influența substanțelor psihoactive (comparativ cu cea care conduce sub influența alcoolului), în condițiile în care, în prezent, pedeapsa prevăzută de lege este aceeași, reglementarea fiind identică încă de la intrarea în vigoare a Codului Penal. Din contră, pare că legiuitorul a considerat dintotdeauna că faptele sunt la fel de grave.

III. Efecte juridice ale propunerii legislative

În măsura în care propunerea legislativă ar fi adoptată în forma propusă de inițiator, efectele juridice ar fi multiple. Le vom analiza pe rând.

1. Propunerea legislativă ar reprezenta o lege de dezincriminare pentru o ipoteză specifică – persoane condamnate anterior pronunțării Deciziei nr. 25/2025 în cazul cărora s-a detectat prezența substanțelor psihoactive exclusiv în proba de urină.

Înainte de intrarea în vigoare a Deciziei nr. 25/2025, prezența substanțelor psihoactive exclusiv în proba de urină era suficientă pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare, în viziunea majorității instanțelor (aceasta fiind practica și la nivelul Curții de Apel Cluj). Această orientare jurisprudențială era bazată în principal pe Decizia nr. 101/2019 a CCR. Astfel, numeroase persoane aflate în această situație au fost condamnate penal. Această orientare jurisprudențială a fost criticabilă. Pe scurt, prezența exclusiv în urină a substanțelor psihoactive nu are aptitudinea de a afecta abilitatea de a conduce, căci urina este un produs de excreție, care sugerează un consum anterior îndepărtat. Absența substanțelor psihoactive din sânge indică în mod cert lipsa oricărui efect asupra capacității de a conduce.

Ulterior pronunțării Deciziei ICCJ nr. 25/2025, prezența exclusiv în urină a substanțelor psihoactive nu mai poate justifica o soluție de condamnare.

În situația intrării în vigoare a propunerii legislative în forma propusă de inițiatori, persoanele aflate în situația descrisă anterior vor putea formula cu succes o contestație la executare, întemeiată pe prevederile art. 598 al. (1) pct. d) Cod Procedură Penală. Înlocuirea sintagmei “persoană aflată sub influența” cu sintagma “persoană care are în sânge” reprezintă o modificare a tipicității faptei. Ca atare, fapta celui care a condus având substanțe psihoactive prezente în urină, anterior intrării în vigoare a Decizie nr. 25/2025, este dezincriminată.

2. Propunerea legislativă ar aduce în sfera penală conduite care, în prezent, nu constituie infracțiuni

Dacă absența substanțelor psihoactive din probele de sânge arată în mod cert lipsa oricărui efect asupra abilității de a conduce, raționamentul reciproc nu este corect. Prezența în sânge a substanțelor psihoactive nu indică în mod cert existența unui efect asupra abilității de a conduce. Aparatura modernă permite detectarea unor cantități neglijabile de substanță, care nu au aptitudinea de a produce efecte psihoactive.

În prezent, pentru a se constata existența faptei, chiar și în situația detectării în probele de sânge a substanței psihoactive, este necesară o expertiză medico-legală care să constate că substanța respectivă are aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce.

Prin eliminarea acestei cerințe, propunerea L30/2025 transformă simpla prezență a substanțelor în sânge – indiferent de concentrație sau de efectele reale – într-un criteriu automat de tipicitate. Acest lucru poate duce la condamnări pe bază de criterii strict biologice, fără un pericol social real al așa-zisului infractor.

În expunerea de motive, absența unor verificări suplimentare referitoare la efectele concrete produse de consumul de substanţe psihoactive asupra persoanei la momentul depistării este prezentată ca fiind un fapt pozitiv, care asigură o anumită eficiență a procedurilor judiciare. Din păcate, raționamentul pornește de la o ipoteză falsă, expusă în mod explicit în expunerea de motive: prezenţa substanţei psihoactive în organismul persoanei (…) obiectivează starea de influenţă şi justifică reţinerea infracţiunii. Analiza științifică care a stat la baza Deciziei nr. 25/2025, invalidează această ipoteză.

Prezența substanței psihoactive în organism (chiar și în sânge) nu poate obiectiva starea de influență, fiind absolut necesară o verificare concretă a efectelor asupra abilității de a conduce. 

De asemenea, inițiativa legislativă este criticabilă și pentru că incriminează consumul terapeutic de medicamente care conțin substanțe psihoactive. Spre exemplu, unele medicamente prescrise (cum ar fi analgezicele opioide) pot fi detectate în sânge chiar și atunci când sunt utilizate în doze terapeutice, fără a afecta abilitățile cognitive. Dacă, în prezent, făptuitorul poate dovedi printr-o expertiză medico-legală că substanțele psihoactive detectate în sânge nu au aptitudinea de a-i afecta capacitatea de a conduce, ulterior intrării în vigoare a legii în forma propusă un astfel de demers nu ar fi posibil. Forma propusă prin L30/2025 introduce posibilitatea sancţionării nedrepte a unor persoane care nu reprezintă un pericol real, fapt contrar principiilor dreptului penal.

3. Majorarea limitelor de pedeapsă

Majorarea pedepsei de la 1–5 ani la 2–7 ani ridică semne de întrebare în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii. Spre deosebire de alcool, unde există o corelație clară între concentrația din sânge (BAC) și gradul de afectare a capacității de conducere, în cazul substanțelor psihoactive, acest raport nu este întotdeauna liniar sau predictibil. 

În acest caz, pare că legiuitorul urmărește să pedepsească în mod suplimentar consumul de substanțe psihoactive, mai degrabă decât conducerea sub influența acestora. Cu alte cuvinte, este mai gravă fapta celui care consumă substanțe psihoactive și conduce un autovehicul decât a celui care consumă alcool și conduce un autovehicul.

Se impune totuși o observație: dacă există persoane care consumă medicamente în a căror compoziție se regăsesc substanțe psihoactive, în scop terapeutic, cu certitudine nu există persoane care consumă alcool în mod terapeutic înainte de a conduce un autovehicul.

IV. Concluzii

Inițiativa legislativă L30/2025, deși promovată ca un instrument de combatere a consumului de droguri în rândul șoferilor, prezintă multiple lacune și riscuri juridice:

• Eroziunea principiului in dubio pro reo: Atunci când substanțele psihoactive sunt detectate în sânge în cantități neglijabile, există un dubiu mai mult decât rezonabil cu privire la existența unui efect asupra capacității de a conduce. Prin adoptarea inițiativei legislative, acest dubiu devine irelevant.
• Încălcarea dreptului la un proces echitabil: Eliminarea expertizei medico-legale limitează dreptul inculpatului de a-și pregăti o apărare efectivă.
• Lipsa unei baze științifice solide: Propunerea ignoră faptul că prezența în sânge nu este sinonimă cu intoxicația sau incapacitatea de a conduce.

În prezent, legea se află în lucru la comisiile permanente ale Senatului. Termenul de adoptare tacită este 17.04.2025. În situația adoptării tacite de către Senat, propunerea va fi votată în plen de către Camera Deputaților. 

***

Sima & Balazs SCPA oferă asistență juridică specializată în domeniul infracțiunilor rutiere și al modificărilor legislative recente. Contactați-ne pentru o analiză personalizată a cazului dumneavoastră.